With me

'-A, ai si tu melodia asta?
-Aa..da :-s.
-Yay!'

Si a vrut sa asculte asta pana acasa. Am plecat de pe banca aia cu zambetul pe buze, dar totusi degerand de frig, insa nu mai conta. Eram prea fericita. De parca ar mai fi contat ceva. Nu eram indragostita, ce naiba. As I said, I was happy. Am sunat o prietena, si i-am zis 'Nu cred! Un baiat care vorbeste despre el, si nu se holbeaza la partile erogene a unei fete', dar ce pot spune despre conversatia cu 'prietena' respectiva este ca a fost o pierdere inutila de 4-5 minute, ea amuzandu-se de ce-i spuneam. Nu-i bai. Ea radea, eu ma faceam ca o ascult, ea se facea ca ma intelege. Trecem peste.

Ajung acasa si in scurt timp suna telefonul, aproape ca m-am si speriat. Cat ma enerva soneria aia stupida. Raspund, si ce sa vezi? Habar nu aveam cine e. Nu sunt buna cu vocile. El radea usor, si spune 'Sunt A'. Ca sa vezi, tu.

Apoi au urmat n seri de discutii interminabile pe care eu le adoram, dar care pe el il faceau sa planga uneori. Ce copii.

Serios n-am stiut ca ma iubea. N-as fi crezut asta niciodata, si sa fiu sincera, nici cand mi-a zis nu l-am crezut.